The Story Within

Traim ceea ce povestim.
Nu-i asa ca fraza asta ma face sa par foarte interesant si profund? Insa, lasand auto-alintarea la o parte, ceea ce am zis mai sus e foarte adevarat. Chestia si mai nasoala e ca toti o stim, insa cu totii avem nevoie sa ne fie spusa ca s-o percutam. Cu totii traim povestea, dar nu foarte multi auzim povestea, iar povestea trece pe langa noi.
Ce tocmai mi-a plesnit mie in cap nu e nou si nu sunt nici Columb iesind din propriul lui ou, insa am avut nevoie de multe filme si de cateva carti ca sa imi dau seama de asta. Cred ca multi au vazut "Big Fish" si cred ca si mai multi au emis un "Mdea....nah, a fost un film ok.". Eu sunt de parere ca filmul ala e mai mult decat ok. Filmul incearca sa iti dea o palma peste ceafa, spunandu-ti ca traim cu totii prin povesti. Cu cat aduni mai multe povesti si cu cat iti spui povestile implicandu-te in ele, in felul acesta le transmiti mai departe, devenind totodata parte din povestea celui care o aude. Povestea devine astfel ca un bulgare de zapada care se rostogoleste la vale devenind din ce in ce mai mare, pana ajunge sa ne cuprinda pe toti.
Lumea este o poveste.
Si desi suna foarte simplu, doar de o poveste avem nevoie pentru a schimba lumea si de a ne schimba pe noi insine. Imi amintesc "Neverending Story". Bastian citeste povestea, insa povestea il schimba pe el, iar el ajunge sa schimbe povestea. Iar transpunerea acestei fantezii in realitate, nici macar nu presupune un liliac zburator, o broasca testoasa gigant sau mancator de pietre, insa presupune o poveste.
Intotdeauna se pleaca de la capatul opus pentru a compune povestea, intai actiunile si apoi relatarea lor, insa si povestea poate sa genereze actiuni. Va dati si singuri seama la ce duce asta. Povestile pot fi infricosator de periculoase prin puterea pe care o detin.
Asta e varianta mea la ceea ce am auzit spus de Chuck Palahniuk, iar povestea lui ar trebui spusa pentru ca ar putea deveni Bulgarele-De-Zapada.